|
Laboratorul de Arheobotanică
Arheobotanica este o disciplină conexă arheologiei ce are ca obiect studiul resturilor de plante recuperate din siturile arheologice precum şi interdependenţele (interrelaţiile) specifice care s-au stabilit de-a lungul epocilor istorice între populaţiile umane şi plante.
Resturile menajere incendiate sunt cele mai comune surse de material vegetal analizabil din săpăturile arheologice. Carbonizarea are loc, în cele mai multe dintre cazuri, după o expunere la temperaturi înalte datorate focului. O asemenea „coacere” (sub un nivel limită de oxigen) transformă componentele organice ale plantelor în cărbune. în cazul în care cărbunele nu este afectat de bacterii, ciuperci sau alte organisme care descompun resturile vegetale carbonizate, ele supravieţuiesc în majoritatea situaţiilor. Când condiţiile de păstrare sunt bune, multe specii de seminţe sub-fosile arată precum cele recente. Prin urmare, ele pot fi identificate utilizându-se o colecţie comparativă.
Macroresturile vegetale carbonizate sunt recuperate din săpături prin colectări directe sau prin separare tehnică. Sunt rare descoperirile de contexte cu grâne arse, depozitate în „containere sau silozuri”, care conţin cereale aproape pure. De regulă, pentru a recupera resturile vegetale împrăştiate haotic în cadrul depunerilor arheologice, se recurge frecvent la separarea macroresturilor din probele din sol, prin flotare. Flotaţia este o tehnică care permite recuperarea tuturor categoriilor de macroresturi botanice. Pentru dobândirea acestor grade de recuperare prin selecţie, pot fi utilizate plase de sită de dimensiuni foarte mici (de 0,5mm sau chiar şi mai mici).
Etapa de interpretare a rezultatelor obţinute este cea mai importantă, deoarece putem afla dacă respectivele plante au fost folosite pentru hrană, în scopuri medicale, pentru confecţionarea îmbrăcămintei, pentru construirea unui adăpost, în contexte rituale, pentru decorare şi nu în ultimul rând, pentru reconstituirea enviroment-ului.
Componenta calitativă a analizei - reprezintă identificarea taxonomică a familiei, genului, speciei căreia îi aparţine restul de plantă recuperat;
Componenta cantitativă - stabilirea procentului în care este prezentă o anumită specie, şi analizarea raporturilor cantitative dintre acestea (% domestice-cultivate % sălbatice; apoi % cereale, % oleaginoase, % leguminoase etc.
Stabilirea raporturilor procentuale (%), compararea acestui spectru vegetal, reprezentând o perspectivă sincronă asupra celui vegetal. Este recomandabilă prelevarea de probe multiple din cadrul unei depuneri arheologice, corespunzând aceleiaşi perioade de timp (din diferite contexte închise - strat, groapă, arealul vetrei, complexe speciale etc.), în vederea realizării unui spectru botanic cât mai complet posibil.
Dotări
- Aparat de sitat electromagnetic cu kit pentru sitare umedă;
- Site diametru 300mm cu dimensiunea ochiului sitei de 0,5mm; 1mm; 2mm si 3,15mm;
- Balanţă analitică;
- pH-metru portabil pentru sol;
- Stereomicroscop Novex AP;
- Microscop digital cu ecran LCD (portabil);
- Aparat foto Nikon D3000 cu obiectiv Nikkor AF-S Micro 85mm;
- Manfrotto 454, adaptor micrometric;
- Ring 48 VL-48 - lampă circulară macro cu LED;
- Kit trepied Manfrotto 190XPROB, 804RC2;
- Copy Stand RS2XA Kaiser.
Serviciile oferite
- Prelevarea şi procesarea probelor de sol recuperate din cadrul contextelor arheologice;
- Determinarea macroresturilor vegetale carbonizate;
- Trasarea evoluţiei procesului de cultivare a plantelor.
Personal:
|
|
